Paradoxul fizicii cuantice:stiinta cuantica

Am inceput cautarea conexiunii extreme dintre materie si constiinta cu aproximativ doua decade inainte, cand era Varsatorului era in plina floare si era un profesor de fizica la Universitatea de statSan Diego. In acele vremuri erau medicamente de luat, modificari in stilul de viata de facut, de protestat impotriva unui razboi si de bucurat de sexul liber. Am imbratisat toate acestea. Prin 1970 am devenit deziluzionat. Am pornit, am renuntat si m-am trezit implicat cu misticii Estici, in grupuri de inaltare a constiintei si altele care au fost etichetate New Age. In timpul anului ce l-am petrecut in Franta, ca profesor de fizica asociat la Universitatea din Paris, l-am intalnit si am studiat impreuna cu biblical profesor discipol si cabalist Carlo Suares. Am fost de asemenea profesor in vizita la Colegiul Birkbeck, din Londra, si am studiat impreuna cu fizicianul David Bohm, care avea interese similare.

Mintea mea a ajuns sa intelaga, si prin 1974 am simtit ca fizica cuantica si constiinta erau profound legate. Am ajuns sa realizez ca, creierul poate fi guvernat de legile fizicii cuantice mai degraba decat de legile biologiei sau ale neurofiziologiei. Ca rezultat, trairi precum iubirea si ura, de obicei considerate a fi date de la Dumnezeu sau incapabile de a fi intelese din punct de vedere stiintific, ar putea fi traduse prin limbajul fizicii cuantice. Singurul mister al fizicii cuantice se afla in dualitatea particule-unde descrisa de Richard Feynman, fizician ce a castigat premiul Nobel. Obiecte atomice (electroni, protoni, neutroni, fotoni si tot asa) se comporta uneori precum particule, si alteori, precum unde. Cand se comporta un obiect atomic precum o unda si cand se comporta ca o particular? Dupa multi cercetatori de fizica cuantica, raspunsul depinde daca obiectul este observat sau nu. Neobservat, obiectul atomic apare ca o unda raspandita in spatiu, dar in momentul in care este observata, unda devine un punct si se comporta ca o particula. Actiunea unei simple observatii “cauzeaza” prabusirea unei unde catre o particula.

Dar ce fel de actiune este o simpla observatie? Laureatii Nobel Eugene Wigner si Brian Josephson si multi alti fizicieni, inclusiv eu, credem ca poate fi un eveniment fundamental peste intelegerile fizicii. Noi o privin precum actiunea constiintei. Pun in discutie faptul ca dualitatea unda-particula din fizica cuantica ramane adevarata in mintea omeneasca, orchestrand comportamentul celulelor nervoase individuale in timp ce isi elibereaza mesajele chimice unele altora. Actiunea dualitatii unda-particula a electronilor, de exemplu, ar fi putea da nastere semtimentelor de singuratate, de ego si de ura.

In lumea cuantica, electronii duc o viata paradoxala. Datorita comportamentului lor de particule si datorita respingerilor lor electrice, doi electroni nu pot ocupa niciodata acelasi spatiu. Sunt destinati la singuratate. In vietile lor sub forma de unde, totusi, electronii isi cauta mereu porticulele lor opuse, pozitronii, chiar daca o astfel de intalnire ar produce distrugerea lor. Incarcatura electrica a electronilor este un plans zbuciumat pentru intoarcerea catre vid. Spera si le e teama de a-si atrage opusii, partenerii lor antimaterie, pozitronii, intr-un dans al mortii. Asemanator, iubirea si sentimentele de compasiune pot fi create de fotoni, unitati de lumina particula-unda. Ca unde, fotonii tind sa mearga impreuna, lucrand la un sfarsit comun. Laserele functioneaza pentru ca undele fotoni sunt “indragostite” unele de altele.

Dragostea si ura, succesul si esecul, violenta si pacea ar putea fi simple manifestari ale energiei, a fortelor si a obiectelor atomice care curg prin trupurile noastre, prin creiere si prin minti ca particule si unde. Ceea ce noi numim creier este comportamentul asemanator particulei a observatiilor noastre. Ceea ce noi numim minte este comportamentul asemanator undei a obiectelor atomice, invizibile si neobservate. Mintea este atunci o excrescenta a legilor de baza a fizicii cuantice impreuna cu actiunile observatorului, care cred eu ca sunt acte de constiinta.

De exemplu, un act de constiinta ar putea produce o schimbare in suprafata cuantica, undele comportandu-se de-a lungul membranelor subtiri ce ne acopera neuronii. Aceste unde sunt asociate cu miscarile proteinelor-porti moleculare implantate in peretii neuronilor. Observarea unei “particule” ar ”ingheta” pe moment pozitia moleculei, rezultand in aparenta gandului. O alta observatie complementara “unda” a fost cand proteinele au ramas neobservate, ceea ce ar produce schimbari in energia acestor unde, rezultand in nasterea sentimentelor. Astfel, sentimentele si gandurile demonstreaza acelasi fel de dualitate precum undele si particulele.

Intelegera modului in care creierul/mintea functioneaza s-ar putea gasi in intreg lantul si intreg arsenalul a limbajului matematic al fizicii cuantice. Probabilitatea ecuatiilor si comportamentul obiectelor atomiloce ar putea depinde in actiunile constiintei unda-in -particula.Fara astfel de actiuni, lumea si toti participantii ei ar ramane impreunate, precum niste stafii de unde cuantice, si nu ar fi absolut nimic material.

(Fred Alan Wolf)