Identificarea cu esenta EU-lui propriu

Niciodata oamenii NU se vor naste cu acelasi potential nativ. Fiecare isi are propriile daruri native, cu care este INZESTRAT SI RESPONSABIL sa le descopere in el insusi, sa si le valorifice si sa actioneze in asa fel incat FERICIREA, IMPLINIREA SA sa-i fie pe masura A CEEA CE ESTE SI CUM ESTE. Din pacate, avem tendinta bolnavicioasa sa ne traim viata comparandu-ne unul cu celalalt si neluind in considerare ca fiecare este doar EL insusi. De aici apar emotii negative, frustrari, dureri, lipsa de incredere in propriile forte, sentimentul de injustitie etc. DACA AM COMPARA PE EU DE REAL ( ceea ce presupune autocunoastere contiunua si justa, +responsabilitate) cu EU ideal(adica unde vreau sa ajung si unde POT sa ajung conform a ceea ce POT , am pot sa invat, pot sa ma schimb), atunci nu am trai competitia si lupta cu exteriorul, ci AM TRAI CONSTIENT DE INTERIORUL NOSTRU SI CE PUTEM FOLOSI SI IMBUNATATI IN NOI, PENTRU CA SA OFERIM EXTERIORULUI si astfel am avea si FERICIREA REUSITEI CU NOI INSINE, TRANSCENDEREA EULUI INFERIOR, si contributia sociala responsabila, am avea si realizari si merite recunoscute de cei carora le-am adus o valoare adaugata propriei vieti. Am fi in acest fel si platiti si rasplatiti, iar daca nu suntem multumiti, CINE ne opreste sa ne facem singuri pretul serviciului? De ce sa ne raportam la altul? Fiecare isi are propriul potential, dstin si posibilitati de urcare si de coborire. Inceputul fericirii si construirii acesteia este in a trai in ADEVARUL despre noi insine si in auto-cunoastere, dezvoltare, construire responsabila a fiecarui pas, considerand si CUI FAC BINE si CUI FAC RAU prin ceea ce fac, in orice clipa.

Diversitatea culturala si spirituala sunt efecte ale acestor diferentieri umane, la nivel de grupuri comunitare, desfasurate in timp si spatiu geografic.

Indiferent ce vom afirma fiecare, NIMENI, niciodata nu va face altceva decat SA CAUTE FERICIREA si s-o traiasca.
E foarte adevarat ca oamenii se deosebesc nu prin CE gandesc , ci prin CUM gandesc si actioneaza, de aceea unii parca alearga "in cautarea timpului pierdut" , caci se amarasc traind comparandu-se ori cu el insusi, cel din trecut, ori cu cel din viitor, uitand sa mai traiasca in prezent, ori cu altul, care este tot OM, dar total diferit ca destin, abordare, insusiri native, formare etc.
De fapt, suferim din identificari si comparatii, alegem " calatorii atemporale" cand de fapt, doar PREZENTUL este de transformat, caci Miinele depinde de el si Ieri ne-a adus pana azi. Dar, suferim cautandu-ne FERICIREA, sau , mai coresct spus, cautand sa ne vizualizam CUM ARATAM FERICITI.
Uitam de cele mai multe ori ca identificarea cu altcineva, chiar noi insine dar in alt moment al vietii, este chiar lipsa de iubire pe care ne-o acordam propriului EU, cel REAL, de AZI.
CUM SA FIM FERICITI DACA NU EXISTAM ... AZI, ACUM ci ne preocupa ieri, maine, altul etc.